Ultimele Știri
latest

Diavolului îi place să i se cânte - Toni Berbece

Am avut cel puțin două experiențe ciudate zilele acestea. Prima a avut loc când m-a sunat cineva să mă invite să cânt la casa de cultură a unei comune un concert pentru tinerii de acolo, concert ale cărui cântece aveau versuri inspirate din Biblie, îndemnuri la o viață curată. Știu că sună ciudat pentru unii, însă de ce nu vă gândiţi că în Cer se va cânta pe cea mai complexă muzică pe care ai auzit-o vreodată versuri pentru Dumnezeu. Toți vrem în Cer însă nu ne gândim ce presupune Cerul. Da, acolo se va cânta lui Dumnezeu și va fi cu mult mai frumos decât cel mai frumos concert la care am fost vreodată.

Acest eveniment nu a mai avut loc pentru că primarul a zis că nu deranjează decorul Casei de cultură pentru noi, sala fiind special amenajată pentru parastasele preotului. De ce să audă tinerii din sat de Dumnezeu, de ce să audă pe muzică care le place versuri care îi încurajează la o viață curată? Mai bine să-i lăsăm la discotecă și în cluburi că dacă mor de tineri pe acolo, Casa de cultură este gata amenajată pentru parastase. Din păcate acesta este raționamentul unora. Tocmai citeam azi cum un tânăr de 21 de ani a primit o sticlă de vin în cap într-o discotecă și acum e în comă. Doamne ai milă de el! Cine e de vină aici? Dumnezeu sau Biserica? Când facem alegeri vrem să nu se bage nimeni, însă când se întâmplă nenorociri implicăm pe toată lumea și dintr-o dată toți au câte o parte din vină.

Apoi am mers într-un oraș mare din România cu trupa Profides pentru un concert la Casa de cultură a studentilor. Deși organizatorii au închiriat-o din timp și au plătit zdravăn pentru ea totuși administratorii ne-au tratat cu mult dispreț știind că suntem creștini. Nici măcar nu au trecut evenimentul nostru în calendar. Ne-am trezit în fața Casei de cultură și nimeni nu știa despre noi. Administratorul când a aflat că suntem o trupă care promovăm valorile creștine ne-a mințit că nu are cheia de la sala principală și ne-a lăsat să așteptăm afară în frig aproape 30 de minute.
În acest timp stăteam cu un gust amar în fața ușii și am observat curând că ferestrele erau împânzite cu afișele unei trupe. Era trupa Goodby to Gravity.

Citeste mai mult pe www.toniberbece.ro
« PREV
NEXT »

Niciun comentariu