Ultimele Știri
latest

Interviu cu Dumitru Huţan, pastorul Bisericii Penticostale Betel şi Preşedintele Asociaţiei “Casa Vindecării” Câmpina

“CASA VINDECĂRII”-  Proiect inedit în oraşul Câmpina

Interviu cu Dumitru Huţan, pastorul Bisericii Penticostale Betel şi Preşedintele Asociaţiei “Casa Vindecării” - Centrul de reintegrare socio-profesională, Câmpina

“Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.” Biblia - Iacov 1:27

Câmpina, oraşul prahovean aşezat într-un minunat amfiteatru natural, încadrat de albiile a trei râuri ce au modelat o splendidă terasă triunghiulară cu pante mai line sau mai abrupte ce conferă aşezării o specificitate aparte, este cunoscut ca fiind localitatea din România cu cele mai multe zile însorite pe parcursul unui an şi cu un aer cu reale calităţi curative. Şi-apoi, cine nu a auzit de Şcoala de Agenţi de Poliţie din Câmpina – un alt reper important în definirea identităţii oraşului?! Înconjurat de dealuri, adevărate bariere naturale în faţa asprelor vânturi ce bat dinspre câmpie, oferă privelişti de o frumuseţe uimitoare şi-un aer patriarhal care linişteşte şi îmbie la curăţime spirituală. 

Perceptele creştine, susţinute chiar şi de cadrul natural de care am amintit, o comunitate de oameni cu frică de Dumnezeu şi milă faţă de cei fără un adăpost sau posibilitatea croirii propriului drum în viaţă, au adus o rază de speranţă în sufletele multor tineri crescuţi în orfelinate care şi-au găsit calea de urmat păşind în “Casa Vindecării” – un cunoscut Centru creştin de reintegrare socio-profesională, care funcţionează la Câmpina din anul 2008. O comunitate de oameni vrednici de toată lauda sub patronajul Bisericii Penticostale Betel din localitate şi îndrumarea atentă a pastorului Dumitru Huţan, având şi sprijinul nemijlocit al autorităţilor locale, a reuşit să însenineze viaţa multor tineri crescuţi în orfelinate care după ce au devenit majori erau sortiţi eşecului şi disperării. Acestora li s-a oferit şansa de a se realiza profesional, dar şi de a se împlini pe plan spiritual în “Casa vindecării” – un proiect de suflet, pentru suflet, care merită toată aprecierea şi recunoştinţa noastră!


Octavian Curpaş (Î): Sunteţi pastorul Bisericii Penticostale Betel din Câmpina, biserică în care s-au întâmplat atâtea lucruri minunate. Prin ceea ce s-a înfăptuit aici şi prin Centrul de reintegrare socio-profesională denumit generic “CASA VINDECĂRII” aţi realizat mult pentru comunitate, atât din punct de vedere spiritual cât şi social. Cum s-a derulat acest proiect?


Dumitru Huţan (R): Totul a început după Revoluţie când am demarat construirea bisericii. Într-o vacanţă am fost vizitaţi de nişte copii de la un orfelinat care ne-au rugat să-i adăpostim pe timpul vacanţei, deoarece nu au pe nimeni, nu au unde să meargă şi să stea. Ca biserică, am acceptat să-i sprijinim şi le-am oferit suport, atât material (cazare în clădirea bisericii), precum şi spiritual. Între timp, mulţi dintre ei s-au hotărât să-L slujească pe Dumnezeu cu sinceritate şi devotament. În proiectul de construcţie al bisericii am prevăzut construirea unui loc special pentru a-i adăposti pe aceşti copii, care, după terminarea şcolii ne-au solicitat să-i ajutăm din nou. Cu trecerea timpului, numărul lor s-a mărit, apărând şi alţi tineri care nu erau creştini… Găzduirea în incinta bisericii era tot mai dificilă, aşa că ne-am decis să construim un spaţiu special, în curtea bisericii. Dumnezeu ne-a sprijinit să facem acest lucru şi în anul 2006 ne-am apucat de construcţie, care a durat doi ani. Un lucru pe care aş dori să-l amintesc, este acela că toată biserica a fost implicată în dezvoltarea şi buna derulare a acestei lucrări, fiecare contribuind cu ceea ce a avut pe inimă. Spre exemplu, surorile s-au ocupat zilnic, prin rotaţie, timp de aproximativ 18 ani (de când au sosit primii tineri la biserică) de asigurarea şi pregătirea hranei. În fiecare duminică, alături de celelalte anunţuri necesare, nu lipsea nici cel cu privire la planificarea persoanelor care se ocupau de gătit.

Î: Spuneţi-ne, vă rog, care este scopul acestei asociaţii şi cum se desfăşoară activitatea în cadrul centrului “Casa Vindecării”?

R: În prezent, Asociaţia “Casa Vindecării” este un Centru de reintegrare socio-profesională care a început să funcţioneze din anul 2008 şi care are ca scop principal ajutorarea tinerilor proveniţi din orfelinate sau familii defavorizate. Ajutorul acordat constă şi în consilierea psihologică şi spirituală în situaţii de criză, cum ar fi: lupta împotriva viciilor (dependenţa de alcool, tutun, droguri). Totodată, acestor tineri li se oferă posibilitatea de a urma anumite cursuri de pregătire şi formare profesională în domeniul social. “Casa Vindecării” este, deci, un Centru atât de zi, cât şi de noapte, ce asigură condiţii de cazare, hrană, dar şi instruire, în vederea obţinerii unor locuri de muncă. Pentru a-i obişnui pe tineri cu munca, avem o mică fermă cu găini, porci şi iepuri. Astfel, ei învaţă să se autogospodărească şi să devină capabili şi responsabili să se descurce în societate. Tot în acest scop, avem şi un teren în custodie pentru o perioadă determinată, cu scopul de a-l cultiva, lucru foarte folositor, deoarece putem avea propria producţie pentru gospodărirea centrului.

Î: Cum aţi gândit programul de asistare, integrare şi formare profesională a tinerilor care sunt preluaţi de către asociaţia dumneavoastră?

R: Asistenţa pentru această categorie de vârstă este foarte importantă, pentru că societatea nu oferă nici o alternativă tinerilor care pleacă din orfelinate/centre de plasament. Aceştia, neavând nici un suport material, în mod normal şansele lor de reuşită în viaţă sunt minime sau chiar nule. Dacă cei care sunt crescuţi în familii bune nu au posibilitatea de a-şi crea un viitor din cauza condiţiilor vitrege , cum se vor descurca cei care nu au o familie... mai ales în această perioadă a vieţii, în care au cea mai mare nevoie de suport moral, financiar, spiritual etc ? De moment, putem asigura cazare şi instruire doar băieţilor peste 18 ani. Viziunea noastră este ca perioada de sprijin să fie de doi ani. Ultima fază a serviciilor oferite de asociaţia noastră este aceea în care cei asistaţi să poată să se descurce singuri. Aceştia sunt ajutaţi să-şi găsească un loc de muncă, o gazdă, fiind totuşi supravegheaţi în continuare pentru a li se oferi sprijin pe mai departe. De menţionat este şi faptul că pe parcursul celor doi ani, tinerilor doritori li se oferă posibilitatea să recupereze, din punct de vedere al educaţiei, cam ce au pierdut din cauza situaţiei lor. Astfel, tinerii sunt înscrişi într-un program de învăţare, numit ”A doua şansă”, program iniţiat de Primăria Municipiului Câmpina, program foarte util, deoarece educaţia este un factor important, o şansă în plus pentru reuşita pe plan social şi personal.

Î: Cum este structurat centrul şi ce capacitate are?

R: Centrul are nouă dormitoare, cinci la etaj şi 4 la mansardă, fiecare dormitor având baie proprie. La demisolul clădirii se află bucătăria, camera pentru depozitarea alimentelor şi sala de mese. Parterul cuprinde cabinete medicale şi o sală de primire. Centrul “Casa Vindecării” poate găzdui aproximativ 20-25 de persoane, fiind repartizate câte 2-3 persoane/cameră, în funcţie de solicitările existente.

Î: Pentru asistarea şi îndrumarea tinerilor aveţi nevoie de personal. Cine se ocupă de acest aspect?

R: De îngrijirea şi educarea tinerilor se ocupă un personal calificat. Avem personal plătit, dar şi voluntar, toţi fiind calificaţi în munca pe care o fac. Personalul cuprinde: asistent social, asistent medical, psiholog şi administrator.

Î: Este minunat ceea ce aţi reuşit şi ceea ce faceţi. Ce planuri aveţi pentru viitor?

R: Planuri de viitor? Sunt multe: la cantina Centrului tinerii beneficiază de o masă caldă şi alte persoane care nu sunt integrate în programul asociaţiei, dar care provin, fie din familii defavorizate/dezbinate, fie au o situaţie financiară precară. Una din dorinţele noastre este continuarea asigurării acestei mese celor nevoiaşi. Un alt plan este acela de a construi un atelier de tâmplărie în care să-i învăţăm pe tineri să facă diferite unelte şi scule necesare autogospodăririi. Pe viitor ne dorim să cumparam un teren pe care să construim mici locuinţe (căsuţe) personale, integrate în programul pe care centrul “Casa Vindecării” şi-l propune, locuinţe în care tinerii să locuiască după ieşirea din centru. Am avut tineri care, stând aici, s-au realizat. Spre exemplu, unii s-au căsătorit, iar noi, ca biserică, ne-am implicat în ajutorarea acestora în primii paşi ai căsniciei. Alţii, învăţând o meserie au obţinut un loc de muncă şi s-au putut realiza din punct de vedere social. Nu uităm nici faptul că mulţi tineri au devenit buni creştini şi s-au implicat în activităţile spirituale ale bisericii. Aşadar, planurile noastre de viitor constau în continuarea lucrării începute cu dedicare şi perseverenţă.

Î: Este un proiect amplu care necesită fonduri băneşti substanţiale. Cum aţi reuşit să gestionaţi activitatea şi să-i asiguraţi continuitate? Aţi beneficiat de sponsorizări în derularea lui? Care sunt nevoile prioritare de care depinde bunul mers al activităţii centrului?

R: Ca în orice proiect, este dificil să stabileşti priorităţile şi să gestionezi fiecare activitate. Până în prezent, această lucrare a înaintat prin credinţă şi neavând nicio asigurare constantă din partea vreunui sponsor. Totuşi, centrul “Casa Vindecării”, funcţionează prin harul lui Dumnezeu şi în urma donaţiilor făcute de către diverse persoane, oameni cu suflet şi a căror inimă a fost sensibilizată de situaţia acestor tineri. Nevoile principale cu care ne confruntăm sunt procurarea alimentelor necesare pentru hrana zilnică şi banii necesari pentru plata persoanelor angajate.

Î: În încheiere, dacă aveţi un mesaj pentru cititorii noştri v-aş ruga să le adresaţi câteva cuvinte.

R: Noi, cei implicaţi în acest proiect avem o deviză care se bazează pe un important adevăr biblic, scris în Epistola lui Iacov: “Religiunea curată şi neîntinată..” şi avem certitudinea că Domnul Dumnezeu rămâne pentru viitor singurul Mântuitor, dar şi Apărătorul văduvelor şi Tatăl orfanilor.

Octavian D. Curpaş
Phoenix, Arizona
« PREV
NEXT »

Niciun comentariu